Sună-ne: +40 741 514 393 

și programează-te la o vizită!

Pagină web realizată în programul pentru creare site-uri, WebWave.

             Personal, m-am confruntat în nenumărate cazuri cu afirmaţia obraznică: „ Da, ce aşa de scump?”. Nu este normal să faci aşa afirmaţie cerând socoteală, fără să gândeşti înainte să deschizi gura sau pur şi simplu trăieşti într-o lume în care trece viaţa pe lângă tine şi tu eşti doar o persoană frustrată, care cere de dragul trecutului. Mi-ar plăcea ca aceste persoane să fi cerut socoteală în dreptăţită tuturor celor care au dus la acest nivel de trai.

               Să revenim. Am adus în discuţie acest subiect şi cu alţi colegi fizioterapeuţi, care s-au găsit cel puţin odată în această situaţie şi care mi-au confirmat acest trend. De asemenea între colegii dintre regiuni diferite din ţară sau din oraşe diferite din aceeaşi regiune există o discuţie bine venită, precum că cei din zonele cu populaţie mai săracă strică piaţa oferind servicii de top la preţuri mai mici decât cei din oraşele/ zonele/ regiunile mai dezvoltate. Cei din urmă au perfectă dreptate, toţi plătim acelaşi preţ pentru un curs, cazarea şi mâncarea diferă puţin în funcţie de preferinţe, dar tot nu este de neglijat, şi atunci de ce la final există diferenţe de preţ pentru acelaşi tip de serviciu?

             Şi totuşi, cei care au preţuri mai mici se confruntă mai direct, mai indirect cu o”concurenţă” formată din  incompetenţi care oferă aşa zise servicii de calitate (inferioară, asta să fiu drăguţă) la preţuri de nimic, pe o piaţă de pacienţi care au o educaţie sanitară care tinde spre zero. Aici mă refer la acei pacienţi care caută să vadă dacă faci ca pe YouTube sau TikTok, care fac confuzie între ce înseamnă fizioterapeut şi maseur,  între chimioterapie, „chinetoterapie” şi recuperare medicală. Tot un masaj...

                         https://coachedtobehappy.files.wordpress.com/2018/11/5.jpg

                 Toată lumea caută ieftin, foarte ieftin, foarte bun, foarte prompt, vrea şi rezultate, cât mai rapide la probleme mai recente sau mai vechi, la care pastilele nu mai fac faţă. Absolut normal, dar corect este să găseşti cel mai bun raport calitate-preţ la care să adaugi o foarte mare doză de respect. ( Totuși nu poți să faci un curs de 1000 de euro și să oferi terapia la 50 de lei/ oră).

               Ce înseamnă ieftin? Să vă spun când şi cum ajung marea majoritate a pacienţilor cu pretenţii la un profesionist. Vor ieftin, acum (sau ieri), într-o şedinţă. Ce vor? Vor tot ce nu au făcut ei sau alte tratamente, până la acel moment. Ei nu au ştiut că trebuie să aibă grijă de corpul lor, să-l întreţină, să prevină, să trateze la timp... au spus „Las, că trece! N-are cum! Sunt tânăr! Las că ştiu eu!” Ei au fost şi au luat tratamente medicamentoase, date de farmacişti sau de medici sau chiar luate după ureche. Şi atât. Poate au ameliorat, dar sunt conştienţi că pe zi ce trece starea lor se înrăutăţeşte, simt asta şi tot „stau” aşteptând minunea. Şi două pastile nu mai merg (nu uita că dai bani pe ele), mai apar şi alte dureri şi la cot, genunchi, cap, gât, mai adaugi trei pastile, mai creşte tensiunea, mai o pastilă în plus. Acum ai vreo cinci pastile, mai multe dureri decât ai avut la început, muncă aşa cum făceai nu mai poţi, mai vine şi o durere de stomac (de, cedează şi acesta). Te uiţi în buletin, dar parcă bunica e mai bătrână şi nu e aşa în pioneze! Pauză şi şoc. Răspunsuri seci primite din dreapta şi stânga:” De aici încolo cam aşa va fi!” „Dar nu are cum! îţi zici.” Are! Mai faci analize, investigaţii, tratamente (toate ieftine,nu?), rezultatul este rău, tu te simţi şi mai rău. Încerci în altă parte, consultaţie ieftină( minim 200 ron) sau gratuită. Treci pe proceduri, dar ai mai făcut şi nu a funcţionat. Auzi la unii fericiţi că terapia şi recuperarea medicală funcţionează, face minuni, te pune pe picioare. Dar în mintea ta gândeşti că nişte masaj şi nişte electrice aşa cum faci la „dna Geta” sau „dl Nelu” nu au cum să funcţioneze la tine.

             Acum îţi spun de ce nu a mers, de ce nu au funcţionat „masajele” şi „electricele”. Pentru că ai vrut IEFTIN şi IEFTIN ai primit. Ai dat peste un AMATOR, un INCOMPETENT. Nu este nici ireal, nici exagerat, nici răutăcios. Este doar adevărul gol-goluţ.

            Voi descrie câteva tipologii de „profesionişti” ieftini, care în cel mai bun caz vă lasă aşa cum v-a găsit şi care vă fac o impresie şi părere total greşită despre această profesie.

            Maseurul tânăr atotştiutor, cu veleităţi de fizioterapeut, drăguţ, cu vorbele la el ( sunt doar vorbe şi neştiind despre ce este vorba crezi tot ce îţi spune), te învârte, te suceşte şi ia şi bani puţini (maică). A făcut nişte cursuri, are o diplomă, nu prea le-a frecventat că nu erau de el, cursuri cu o durată de maxim 9 LUNI, nişte cursuri de INIŢIERE de altfel. A văzut că e greu, nu ştie multe, cu munca nu se înghesuie, dar cere ceva banuţi. De banii aia oferă şi tehnici noi, în trend pe reţelele de socializare. Şi el tot de acolo a prins ceva şi le aplică tuturor. Aşa timpul trece, mintea e sucită, el ia banii, tu rămâi cu problema sau problemele, căci de cele mai multe ori ţi le înmulţeşte.

           Maseurul trecut de prima tinereţe, cu „experienţă”. Acesta a cochetat cu multe meserii, dar nici una făcută bine: construcţii, şofer, taximetrist, fotograf, instalator, măcelar etc. A vrut să fie cineva (nu a reuşit), a auzit că se câştigă binişor frecând ceva oase, are „experienţă”, adică e trecut prin viaţă, are 35-40 de ani poate chiar mai mult, şi s-a reprofilat. Tot un curs de INIŢIERE în masaj, timp de 9 luni, a fost pe la şcoală, dar nu a priceput nimic. Avantajul lui este că e trecut prin viaţă şi câteva persoane îl recomandă că „Trage bine!”.

             Maseuzele ieftine şi bune. Fac de toate, mai mult întreţinere corporală, dar ştiu şi "de toate". Tu doar să îi spui ce vrei şi ea îţi face. Educaţia este aceeaşi ca cei de mai sus, cu noroc câteva au şi curs „de beţe de bambus”, altele văd pe net şi prind repede. Fac câte două ore la preţ de jumătate de oră, mai pun şi un electric cumpărat de la chinezi, că rău nu are să îţi facă!

           Licenţiaţii proaspăt absolvenţi sau nu! Aceştia sunt o parte din cei pe care ar trebui să-i numim colegi, dar nu o facem.  Partea breslei noastre cu care nu ne mândrim. Sunt cei care au o diplomă de studii superioare, dar au trecut ca gâsca prin apă prin facultate. Frecvenţa cursurilor a fost la limită, note de trecere, restanţe trecute în vară, au trecut prin facultate cu valul (mila colegilor, copiind, etc). Aceştia sunt cei care cred că diploma munceşte, ai diploma şi atât îţi trebuie. Punct. Deja a fost foarte greu să faci o facultate, nu oricine poate! De altfel meseria se fură şi practica te învaţă, teoria e pentru tocilari! Nişte papagali, care doar imită ce cred că au înţeles la alţii! INCOMPETENŢI liceniaţi! Aşa cum nu au învăţat în şcoală, nu vor continua nici pe mai departe cu dezvoltarea profesională, pentru că sunt bani aruncaţi! La drept vorbind pentru nişte pacienţi lipsiţi de cunoştinţe şi maniere la ce să îţi baţi capul prea tare. Aceştia ar trebui în teorie să dispară de pe piaţă, să se autoexcludă, dar din păcate pacienţii ieftini sunt cei care îi ţin pe linia de plutire, uneori îi promovează, plus că atunci când realizează că se îngroaşă gluma, vânează un post călduţ la stat.

           Acum să vă spun ce înseamnă FIZIOTERAPEUT PROFESIONIST. Pentru profesionişti, ca în orice domeniu, ca să ţii pasul cu multitudinea de noutăţi, educaţia continuă este vitală. Din păcate, programele şi curricula facultăţilor de specialitate este învechită, depăşită, slabă, sub cerinţele pieţii. Izolat în ţară se găsesc profesori, care pe banii lor au evoluat profesional, care împărtăşesc noutăţi, informaţii suplimentare şi direcţii corecte celor ce vor să facă această meserie de drag.

             Aşadar, pornind de la un nivel redus de cunoştinţe comparativ cu cazuistica actuală, ajungi să fii un PROFESIONIST dacă investeşti constant în cursuri de perfecţionare, de specializare, conferinţe/congrese, cărţi (pe care să le şi citeşti). Toate cele enumerate anterior pornesc de la câteva sute de lei şi pot ajunge la câteva mii de euro, neluând în calcul costurile cu deplasarea, cazarea şi mâncarea.

                Spune-mi acum cât costă un PROFESIONIST?

                                                                                                                  La bună vedere!